Fostul birou al lui Dinu Patriciu arată complet diferit. Au dispărut machetele de vapoare de pe pervaz, tabloul cu Van Gogh si multitudinea de gadgeturi de pe masă. E mai puţin colorat. E şi mai multă lumină.Scaunul complicat pe care stătea fondatorul Rompetrol a fost înlocuit cu un scaun directorial clasic. Şi negru. Însă discursul e total schimbat. Dinu Patriciu vorbea greu şi misterios. Folosea metafore şi se îndepărta rapid de subiect - mai ales când subiectul era legat de cifrele sau strategia Rompetrol. Se referea la Rompetrol cu precauţie, aşa cum vorbeşti despre ceva foarte personal, aproape intim.
Saduokhas Atashovich Meraliyev vorbeşte scurt şi clar. Se simte din discurs că Rompetrol e un mandat, o companie mare despre care Meraliyev trebuie să demonstreze ţării sale că a fost bine să o cumpere. De aceea vorbeşte despre ea aproape ca un chirurg. Foloseşte termenii "optimizare", "curăţenie", "sincer", dar, mai ales, "părerea mea puternică" (my strong opinion). Exprimarea apare îndeosebi când CEO-ul Rompetrol încearcă să despartă părerea sa personală de planurile anterioare ale Rompetrol sau de modul cum dezvoltarea Rompetrol este gândită la Astana. "În Kazahstan sunt multe păreri despre achiziţia Rompetrol. De aici însă, se vede altfel."
sursa